La sfarsitul secolului XIX. Ocna Sibiului era o mica asezare in valea raului Visa unde localnicii, urmasii minerilor de altadata, din cauza inundarii salinelor incepeau sa se reprofileze in agricultori si mici meseriasi. In asezare de-a lungul secolelor, pe langa taietorii de sare se statornicesc si alti mestesugari; tabacari, cojocari, fierari, olari, etc. Ca ocupatie complementara se dezvolta carausia, pentru transportul bolovanilor de sare spre „porturile” de pe Olt sau Mures.

Exploatarea sarii solide se dezvolta ca o metoda locala, cu puturi verticale, taindu-se sarea din vatra prin excavari circulare a camerelor in forma de con sau de clopot. Dar in minele adanci, evacuarea apelor a devenit o problema imposibil de rezolvat, care a dus la abandonarea rand pe rand a puturilor existente. Sarea, folosita ca obiect de schimb si mult apreciata de-a lungul timpului, incepea sa devina tot mai rara in zona. Uriasul bloc de sare de aproximativ 1 km lungime si 800 m latime cu adincimea pina la 200 m, a fost inca din antichitate strapuns de numeroase canale si puturi circulare sau conice, martore fiind traversele de lemn care apar din cand in cand din adancuri ,plutind pe cateva din cele 15 lacuri sarate asezate pe aproximativ 30 de hectare. In timp, ocnele de coborire in mine s-au surpat, insasi canalele s-au inundat oprind activitatea omului in adincurile minei. Dar salinele devenite impractibile pentru minerit au servit ca ascunzis pentru localnici in timp de restriste. Iar de evenimente grele nu au dus lipsa nici ocnenii.

Revolutia de la 1848 implica si garnizoana austro-ungara din Sibiu in multe actiuni militare, unele de aparare a orasului impotriva armatei revolutionare ungare conduse de generalul legendar Josef Bem, alteori de urmarire a inamicului in afara zidurilor cetatii. Intr-o asemenea actiune petrecuta in primavara anului 1849, lupte crancene s-au dat in zona Ocna Sibiului. Au murit destul de multi soldati tineri, care, departe fiind de casa au fost depusi de localnici in morminte vesnice in salinele parasite de la marginea localitatii.

Revolutia s-a terminat, localnicii s-au intors la treburile lor. S-au schimbat generatii, s-au schimbat regimuri politice, pana cand linistea salinelor parasite de peste 40 de ani a fost brusc intrerupta de senzationalul eveniment petrecut in 1891. Atunci, pe suprafata actualului lac Avram Iancu au aparut plutind linistit cadavrele a cinci honvezi / militari din armata maghiara / in uniforma militara. Mare a fost uimirea localnicilor la vederea corpurilor umane, care se prezentau intr-o stare perfecta de conservare. Parca timpul s-a oprit, si au aparut fantomele trecutului intr-o capsula a timpului, incremenita la Ocna Sibiului. In scurt timp, dr. Binder, medicul legist al orasului Sibiu face primele cercetari asupra corpurilor gasite, identifica numele lor, varsta, determinand pana si meniul consumat de acestia, inainte de decesul tragic de pe campul de lupta. Medicul legist face publica descoperirea sa in reviste de specialitate, ajungand la concluzia ca solutia de sare este un foarte bun conservant, are calitati curative deosebite, si descrie pe larg compozitia chimica a apei sarate de Ocna Sibiului.

Desteptata dupa uluirea initiala, si dupa o asemenea reclama senzationala, lumea buna a Sibiului incepe sa frecventeze zona lacurilor, iar in cativa ani oraselul adormit devine o statiune balneara cunoscuta. Se construieste Baza de tratamente, Cazinoul si hotelul elegant in stil secesionist. Lacurile Horia, Closca si Crisan se amenajeaza cu vestiare si dusuri la nivelul european de atunci. Statiunea incepe sa functioneze tot anul, vara la lacurile deschise, in sezonul rece in baza de tratament. ?i pentru ca vizitatorii sa nu se plictiseasca, apare Cazinoul bine dotat, se organizeaza baluri, serate mondene. La celebrele baluri de ziua Ana sau Ecaterina veneau persoane insemnate: ministri ,conti, generali, cu toata familia din toata Europa.

Investitiile in zona cresc, oamenii viseaza la relansarea localitatii in stil Monte Carlo. Autoritatea locala, in semn de recunostinta si omagiu eroilor asezati spre odihna vesnica in salinele ocnene, ridica obeliscul eroilor la marginea lacului Avram Iancu. Devenind loc de atractie pentru toti vilegiaturistii, se naruie in apele lacului dupa primul razboi mondial. Amintirea jertfei eoilor ramane totusi in memoria localnicilor. Zestrea de statui se imbogateste cu cateva statui abstracte semnate Caramidar … respectiv cu cei doi lei de piatra adusi de la intrarea in restaurantul Imparatul Romanilor din Sibiu depozitati in curtea bazei de tratament din lipsa de alt spatiu.